ENDER'S GAME

        Mărturisesc sincer că înainte de de a vedea pelicula, am citit cartea lui Orson Scott Card cu acelaşi nume. Romanul mi-a dat fiori. Filmul de asemenea. Dacă este cineva căruia îi plac ficţiunile şi să nu fi citi deja Jocul lui Ender, atunci e un nefericit. Lumea asta este greşit îndrumată dacă a permis subiectului nostru să fie cufundat în neştiinţă.
        S-o luăm de la capăt. Un aspirant la adolescenţă este recrutat de forţele armate ale Pământului să ducă un război imaginar cu o altă rasă cât se poate de reală, care fusese pe punctul de a invada Terra. Totuşi ceva a oprit-o din incursiune în ultimul moment şi pământenii au învins. Momentan, cel puţin.
        Ender Wiggin are parte de un regim cazon în staţia orbitală unde se află cantonat, nefăcând altceva decât să elaboreze strategii de combatere ale neamului Formicilor (invadatorii) şi să ducă bătălii cu colegii proprii pe baza unui program special implementat de dezvoltare a agresivităţii individuale. După ce urcă încet pe treptele ierarhiei, câştigând fiecare păcătos de concurs/ întrecere/ joc, Ender se trezeşte comandantul virtual al flotei umane.
        În seara absolvirii se întrunesc toţi mahării ca să-l celebreze pe noul comandant. După o bătălie anecdotică de vreo şase-şapte minute, pline de acţiuni nebuneşti, Ender sacrifică tot ce însemna echipament de luptă, doar pentru a ţine în viaţă Doctoraş (distrugător molecular) care se înfige asemeni unul cui încins în atmosfera planetei de baştină al speciei agresoare pentru momentul singular în care avea să detoneze îngrozitoarea maşină de distrus lumi pe socoteala irevocabilă a Formicii.
        Filmul se termină cu o farsă. Jocul lui Ender nu era de nici o culoare un joc şi întrecerile de absolvire n-au nici în clin nici în mânecă cu diploma de aspirant la cine ştie ce sport. Bătălia era pe bune.
        Filmul merită revăzul de câteva ori pentru a-i percepe sensurile. Şi pentru a-i gusta efectele speciale de mare artist. Şi de a constata că de data asta, filmul se ridică la nivelul cărţii. Nota zece de două ori.