THE WORD'S END

        Un film realmente bun. Dar s-o luăm metodic.
        Cinci prieteni se revăd după ceva ani buni decişi să refacă drumul maturităţii de la finalul scolii. Unii abia se hotărăsc să-şi reia drumul prin 12 Pub-uri şi evident, să bea căte o bere în fiecare. dar sufletul aventurii, Garry King, îi convinge. Oraşul de referinţă se numeşte Newton Haven. Mă întreb dacă nu care cumva să fie vorba de vreo poantă tipic englezească.
        Se opresc la primul Pub, dau ceva pe găt, apoi îşi văd de drum. La al doilea, identic. Al treilea îi azvârle afară, iar cu al patrulea, lucrurile scapă un pic de sub control. Se încaieră cu o trupă de adolescenţi ciudaţi care se dovedesc a fi... roboţi. Sau blank-uri. În acest punct, actorii caută febrili dimensiunea complotului. În urma unei dispute, se hotărăsc să-şi urmeze itinerariul iniţial, prin cele 12 Pub-uri. Aşa măcar mai pot afla şi ce se-ntâmplă de fapt.
        Filmul pedalează graţios pe intrigă, temporizare şi acţiune. Celelalte.călătorii spre locaţiile cârciumilor sunt din ce in ce mai costisitoare, mai epuizante şi fagocitare de energie. Ajung în sfârşit la ultimul bastion, The word's end unde în mod curios încep să se troznească între ei, miză fiind ultima bere care poate fi consumată. Partida le e întreruptă de intervenţia roboţilor.
        Filmul este un manifest la lâncezeală şi trândăvie, la acel simţit bine în general şi la libertate. Răspunsurile eroilor îi încuie pe invadatori care lasă totul naibii şi pleacă, lasând în urma lor roboţii pe jumătate stricaţi care înlocuiseră până în momentul zero persoanele reale. Nu ştim desigur ce s-a întâmplat cu acestea din urmă. N-o să ştim dealtfel nici după ce se termină filmul.
        Ecranizarea merită tot efortul de a o procura. Nota zece, domnilor!