marți, 26 noiembrie 2013

INSTRUMENTE MORTALE - ORAŞUL OASELOR

        Clary se trezeşte într-o dimineaţă că nu mai vede lumea cu aceeaşi ochi. Dintr-o dată vede peste tot rune şi creaturi fabuloase.cum înfloresc pe lângă ea. Mama îi este atacată de doi intruşi care n-au legătură cu lumea normală şi aceasta în disperare de cauză îşi provoacă o stare autoindusă de comă astfel încât şeful acestora să n-o constrângă să stea de vorbă pe teme sensibile. Dintr-o dată singură, Clary îşi pierde reperele. Se agaţă de prietenia fragilă a trei Vânători de Umbre, paznicii lumii acesteia.
        Imaginile ne introduc în lumea bine ascunsă a ambientului magic, a obiectelor care pot face lucruri extraordinare şi a oamenilor care trăiesc pe muchie de cuţit, între pericol şi permanenta fugă de restul lumii. Intriga se ţese în jurul Cupei ancestrale despre care legenda spune că ar fi fost dăruită de însuşi îngerul Ezechiel, plină cu propriul sânge menit să dea putere celot cărora ar fi băut din ea. De atunci linia de sânge se păstrează ca moştenire către fii şi mai departe, fiii fiilor, în încercarea de a fonda şi menţine prima armată a omenirii în faţa învaziei demonilor.
        Dar exista un om periculos care urmăreşte cupa cu atenţie, în interes personal desigur. Crearea unei armate proprii cu scopul răspicat al controlului total.
        Evident, toată lumea îi declară război, chiar şi când persoana în cauză se dovedeşte a fi tatăl lui Clary şi a Vânătorului de Umbre de care se legase sufleteşte aceasta. Reacţionează dur cănd Valentine păcăleşte cumva apărarea magică a Institutului şi introduce pe uşa din dos o armată de demoni în faţa căreia stau doar câţiva inşi. Cei patru prieteni, un mundan (om obişnuit), seniorul de vârstă al institutului şi un grup de vârcolaci chemaţi în ajutor. De aici acţiunea capătă proporţii epice. Sacrificii. Vitejie. Atacuri oarbe ale agresorilor. Râuri nesfârşite de sânge. Şi evident, un happy-end de care toată lumea are nevoie.
        Un film reuşit şi o copie la fel de reuşită a romanului cu acelaşi nume (două volume traduse până acum) pe care am avut onoarea să le parcurg în vara asta. Zece cu felicitări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu